Bußd bei Mühlbach

Bußd bei Mühlbach (română Boz, maghiară Buzd, săsesc Buss*) se află în județul Alba din Transilvania (Podișul Secașelor), România.

Este un sat vechi și adormit între dealuri însorite. Fostul sat de iobagi al comitatului Unterweißenburg a fost menționat documentar pentru prima dată — după surse diferite — în 1295 sau 1334. Numele provine din slavă și înseamnă soc.

Bußd bei Mühlbach este un model și un exemplu perfect de înțelegere echilibrată și respect față de apartenența etnică, între români, sași, maghiari și romi.

Viața sătenilor se desfășura între câmpurile mari și fertile și cetatea bisericii evanghelice. Biserica târz-gotică adăpostește un clopot uriaș care, conform legendei, spărgea în mod miraculos norii negri ai furtunilor și alunga grindina. Copiii alergau desculți, vorbeau între ei în săsește și română, dar se înțelegeau cel mai bine prin jocuri.

În satul lor izolat, dar neoblidat de timp, au bătut războaiele mondiale. Sățenii din Boz au fost recrutați în trupele Waffen-SS și au trebuit să lupte pe Frontul de Est. Se spune că în trenul care îi ducea pe front ar fi scris: „Staline, apără-ți mustața! Vin bozenii!" (germană: „Stalin, schütze deinen Schnurrbart! Die Bußder kommen!"). După război, sașii au fost deportați în Rusia. Acasă au rămas doar câteva femei, copii, bolnavi și bătrâni. Mai puțin de jumătate s-au întors, iar pentru cei care s-au reîntors nu mai era loc, deoarece erau considerați naziști și trădători ai patriei. Astfel s-a întâmplat că unele familii s-au regăsit în Germania după decenii de dor.

Astăzi în Boz locuiesc romi și câțiva bătrâni nostalgici români care doresc mereu ca sașii să se mai întoarcă.

Când intri în biserică, ai impresia că comunitatea a dispărut de pe o zi pe alta. Biblii deschise stau pe altar și pe amvon, steaguri și plăci cu dedicații de familie atârnă pe pereți și de la empore, orga pare destul de intactă. Turnul clopotniță a servit mai multor scopuri, funcționând ca școală și depozit.

Daniel Schuster, un sas de 80 de ani, se străduiește de peste 20 de ani să salveze cetatea fără turn de la deteriorare. Umiditatea este principala problemă. Datorită lui și donatorilor generoși, cetatea s-a mai conservat până astăzi, dar sunt necesare măsuri suplimentare: securizarea structurii acoperișului împotriva păsărilor, lucrări de curățare și degajare, consolidarea de urgență a clădirii școlii, repararea coronamentului și acoperișului zidariei, investigații suplimentare. Vechea școală prezintă risc de prăbușire, cărămizile de la baza bisericii sunt puternic degradate, dejecțiile păsărilor deteriorează șarpanta, iar zidul de incintă se deteriorează tot mai mult. Cu cheltuieli financiare relativ reduse, aceste și alte deteriorări pot fi remediate. (Sursă: kirchenburgen.org)

Suma necesară: 3.500 EUR (pentru mai multe informații și donații, vă rugăm să-l contactați pe dl. Daniel Schuster la stiftung_agenda2023@yahoo.de)

Există deci mult de descoperit aici — și mai ales de salvat!

Text: Zîmța Andreea
Dată: 08.05.2018

Pentru fotografii din Bussd, faceți clic pe: Fotografii din Bussd