Alzen

În bazinul râului Hârtibaciu, în Transilvania, se află Alzen (română Alțîna, maghiară Alczina / Alcina, săsesc Ålzen). Satul are o istorie îndelungată și este marcat de numeroase legende.

Una dintre cele mai cunoscute legende vorbește despre o moară misterioasă care ar fi dispărut în noaptea de Anul Nou. Sătenii au auzit în acea noapte sunete înfricoșătoare venind din pod și din apă. Ultimul morar răspunzător de moară a fugit în aceeași noapte de spaimă. A doua zi, moara dispăruse fără urmă. Singurul lucru care mai amintea de vechea moară era numele pârâului „Alt-Mühlgraben" (Vechiul Canal al Morii) și câmpul din spatele pârâului, numit „Bei der alten Mühle" (Lângă Vechea Moară). (Sursă: kirchenburgen.org)

O altă legendă spune că primii sași ajunși în această zonă fuseseră conduși de zece conți. Fiecare dorea ca numele localității să poarte numele contelui său, ceea ce era imposibil. Astfel au hotărât că numele va fi „All Zehnn" (toți zece).

Alzen este menționată documentar pentru prima dată în 1291, sub numele de „Olochna", într-o vânzare de teren către contele Gerlach și Stefan de Alzen. Timp de secole, Alzen a fost condusă de această familie comitală. Comuna era una dintre cele mai mari comune săsești ale scaunului Leschkirch (Nocrich). Secole la rând, Alzen și Leschkirch s-au luptat pentru centrul administrativ. Numai temporar a reușit contele Jakob Gerendi din Alzen să dețină funcția de jude regal al Leschkirch-ului. El a trebuit în cele din urmă să cedeze în fața puterii defensive a provinciei Hermannstadt (Sibiu). Curtea nobilă a familiei Gerendi s-a aflat la Alzen de la mijlocul secolului al XV-lea. Comuna a reușit în 1593 să cumpere proprietatea Gerendi și astfel să-și dobândească libertatea. (Sursă: HOG Alzen)

Peste comună și localitate veghează vechea cetate a bisericii. Basilica romanică din secolul al XIII-lea a fost transformată în construcție defensivă. Corul a fost ulterior prelungit, iar nava laterală sudică a primit o boltă barocă. La mijlocul secolului al XIX-lea, turnul clopotniță a fost adăugat la nava vestică, iar sacristia a fost adăugată la cor pe latura sudică.

Biserica a fost ulterior întărită cu un zid exterior oval și dotată cu turnuri de apărare.

Cel mai valoros bun al bisericii este cristelnița (1404), turnată din bronz de clopot de meșterul hermanstădan Leonhardus.

Când vizitați Alzen, ar trebui să vă acordați timp pentru a vizita muzeul interetnic. Este un muzeu special, care adăpostește o colecție vastă de obiecte culturale românești, săsești și maghiare.

Text: Zîmța Andreea
Dată: 12.04.2018

Pentru fotografii din Alzen, faceți clic pe: Fotografii din Alzen