Michelsberg
Michelsberg este astăzi o localitate componentă a Heltaului (Cisnădie) și o particularitate peisagistică. Satul este situat în Valea Silverbachului, între dealul Götzenberg și înălțimea Katharinenwald. În sat se află un con de deal aproape circular (Michelsberg) pe care se înalță una dintre cele mai vechi biserici din Transilvania, construită în stil romanic.
Istoria Michelsbergului începe în secolul al XII-lea. Satul a luat naștere prin imigrarea germanilor care s-au stabilit în Valea Silverbachului. Zona a cunoscut un avânt semnificativ datorită Bulei de Aur a regelui Andrei al II-lea. Sașii transilvăneni au primit privilegii și libertăți, cum ar fi scutirea de taxe și vămuri pentru negustorii din Hermannstadt în tot regatul maghiar, iar pădurile, pajiștile și apele au fost puse la dispoziția liberă a coloniștilor.
Michelsberg a fost mult timp o comună monastică. În jurul anului 1195, părți din teritoriul Heltaului și al Hermannstadtului au fost detașate și donate prepositurii, care se presupune că a ajutat la construcția bazilicii. Ani mai târziu a avut loc un schimb. Prepositura a cedat regelui Michelsberg împreună cu cetatea bisericească și terenul aferent, iar regele i-a atribuit în schimb un alt teritoriu, respectiv zona Probstdorfului de lângă Agnetheln. Regele Andrei al II-lea a donat cetatea și terenul aferent unui cleric, magistrul Gozelinius.
În 1223, magistrul Gozelinius, cu confirmarea regelui, a donat Michelsbergul Abației de la Cârța, care l-a deținut până la desființarea abației. În această perioadă, locuitorii din Michelsberg nu au avut o viață ușoară. Abatele a reușit, prin intermediul preotului și al judecătorului, să-i asuprească și să-i șantajeze, cerând taxe grele de la locuitori. Prin proteste și scrisori de protecție de la regele maghiar, aceștia și-au recâștigat în cele din urmă drepturile.
Ca și cum locuitorii din Michelsberg nu ar fi avut destule necazuri cu abatele, mai trebuiau să se certe și cu heltăuenii din cauza zeciuielilor din proprietăți și a altor venituri. Granițele dintre cele două localități erau principalul motiv de procese. În 1469 s-au trasat granițe între Heltau și Michelsberg. Pentru câțiva ani a domnit liniștea între heltăueni și michelsbergeri, până când satul a trecut prin donație regală la Biserica Mariei din Hermannstadt, astfel că cetatea bisericească a fost promisă atât heltăuenilor, cât și michelsbergenilor. Aceste neînțelegeri l-au determinat pe preotul din Michelsberg să se adreseze tribunalului papal, care i-a dat câștig de cauză michelsbergenilor. Heltăuenii nu au vrut să renunțe cu niciun chip. Tot satul s-a adunat atunci pentru a lua cu asalt Michelsbergul. Au luat cu ei steagul cruciadei și arme. Ajunși pe deal, heltăuenii au spart ușa bisericii, iar preotul din Heltau l-a amenințat cu moartea pe preotul din Michelsberg. Disputa s-a încheiat abia în 1511. Michelsbergenii au pierdut procesul deoarece reprezentantul preotului din Michelsberg nu s-a prezentat. Firește, heltăuenii nu au ratat ocazia de a se făli. Astfel, au mărșăluit cu mare pompă la Michelsberg, unde preotul urma să exercite aceleași drepturi ca în biserica din Heltau. Michelsbergenii nu au avut altă opțiune decât să-și scoată lucrurile din biserică. După nenumărate rugăminți, li s-a permis să folosească cetatea și biserica cetățuie pentru a-și depozita modestele bunuri.
Locuitorii din Michelsberg au avut cu adevărat o viață grea. În 1658, satul a fost incendiat de trupele turcești, dar locuitorii au reușit să se adăpostească în cetate. În 1705, trupele imperiale au jefuit și au ars din nou satul.
Deoarece michelsbergenii aveau dreptul de a se retrage la cetatea bisericească în caz de atac, a devenit un obicei, care a dăinuit până în secolul al XIX-lea, ca fiecare tânăr care se căsătorea să urce pe deal, în noaptea dinaintea nunții, o piatră rotundă. Piatra urma să fie rostogolită asupra inamicului în caz de apărare.
La prima vedere, cetatea pare a avea o structură simplă și ciudată. Deoarece axa est-vest a clădirii era impusă din motive religioase, nava a fost scurtată și i-au fost adăugate două turnuri mai mici. În zid se mai pot vedea metereze și intrări amplasate strategic, precum și rămășițele cămăruței preotului și cisterne. Biserica a fost sfințită în cinstea Sfântului Mihail.
În sat există o biserică evanghelică unde comunitatea ține slujbe în mod regulat. De asemenea, se poate vizita muzeul satului din Michelsberg, unde sunt păstrate piese textile, ceramică și obiecte din lemn de proveniență săsească transilvăneană.
360° Panoramă
Panoramă 1Text:
Zîmța Andreea
Dată: 28.06.2017
Pentru fotografii din Michelsberg, faceți clic pe: Fotografii din Michelsberg