Meschen

Meschen (rom. Moșna, săsesc Mäschen, maghiară Muzsna sau Szászmuzsna) este o comună în județul Sibiu din Transilvania, România. Îi aparțin satele Almen (rom. Alma Vii) și Nimesch (rom. Nemșa, maghiară Szászalmád).

Este un sat vechi și atipic. Ca turist curios, ești mai întâi atras de impunătoarea cetate bisericească, înconjurată de o impresionantă fortăreață cu ziduri înnegrite și turnuri zvelte.

Despre Meschen există multe legende, dar cea mai frumoasă și mai cunoscută este cea despre întemeierea micului sat. Această legendă spune că sașii transilvăneni din Valea Hârtibaciului au venit prin păduri neîncepute, au trecut pe drumuri neasfaltate și căutau un loc unde să-și întemeieze așezarea.

Ajunși pe Dealul Magarei, nu știau încotro să se îndrepte — spre est, vest, nord sau sud? Deodată au auzit un zgomot și un mic vrăboi le-a atras atenția. Vrăbioiul zbura din copac în copac, mereu vizibil, nici prea repede nici prea încet. Sașii l-au urmat, de pe deal în vale, de-a lungul unui pârâu, până la un loc mai nivelat. Acolo, pasărea s-a oprit pe un stejar uriaș și nu a mai plecat. Chiar și după un timp, pasărea a rămas în frunziș, parcă ar fi zis: „Am ajuns!”

Conform legendei, altarul bisericii evanghelice se află astăzi exact în locul unde stătea odinioară stejarul. Oamenii au hotărât să numească noua așezare „Meschen”, deoarece „mesch” înseamnă vrăbioară în dialectul săsesc. O altă dovadă a importanței păsării pentru locuitorii din Meschen este fierul de marcat vitele în formă de pasăre, folosit în sat.

Gazda acestui loc este Mariana Rempler. Doamna Rempler s-a întors din Germania și de atunci și-a dedicat tot timpul cetății bisericești și numeroșilor turiști. Se bucură întotdeauna când primește oaspeți. Vizitatorii sunt introduși într-o lume fascinantă prin povestirile despre istoria locului, detaliile arhitecturii bisericii și legendele despre sat. Povestește cu drag despre biserică și casă parohială, a căror restaurare a implicat-o și de care continuă să aibă grijă. Din primele cuvinte, se simte mândria cu care doamna Rempler vorbește despre acest loc special, unde se află cel mai frumos monument de arhitectură gotică din Transilvania.

După vizita la biserică, oaspeții sunt răsplătiți cu cafea și prăjituri, dacă doresc. La final, vizitatorii vor fi convinși că un sat ca Meschen este unic în Transilvania.

Cetatea bisericească din Meschen, construită între 1480–1486, se deosebește de alte cetăți bisericești din mai multe motive. Unul ar fi configurația celor opt coloane care susțin navele laterale, vizibil înclinate, probabil deoarece preced nava centrală. Potrivit Mariannei Rempler, așa ceva mai întâlnești doar sporadic, undeva în Austria și în Republica Cehă. Tabernacul înalt de 11 metri este o capodoperă a renumitului meșter din Hermannstadt, Andreas Lapicida.

Altarul nu este cel original, deoarece originalul a fost vândut în vremuri grele (1720) comunității din Groß-Schenk (rom. Cincu). Altarul actual datează din 1740; pictura centrală cu mesajul „Vegheați și rugați-vă!” este relativ recentă, din anii '70.

Orga a fost recent restaurată și funcționează atât cu aer, cât și cu curent electric. Această orgă este sora orgii din Birthälm. Ambele orgi au fost construite în 1884 de renumitul meșter Carl Hesse, la Viena. Se presupune că deasupra orgii a fost sculptată chipul meșterului Andreas Lapicida. Picturile de pe galerii sunt reprezentative pentru ocupațiile inițiale ale sașilor din Meschen: viticultura și pomicultura. Aici se pot vedea și emblemele faimoaselor bresle din Meschen, care au adus prosperitate satului.

Întocmai ca în alte biserici săsești, există plăci comemorative cu victimele celor două războaie mondiale, deportările și o listă a ultimelor familii săsești care au rămas în sat până în anii 1990.

Biserica este înconjurată de o solidă fortificație țărănească întărită cu turnuri, care include și o capelă gotică, datând probabil din secolul al XIV-lea. Construcția ansamblului a început în 1520, când au fost ridicate turnul de veghe, două turnuri și două bastioane. Apoi a fost construită zidul de incintă înalt de nouă metri. Turnul de sud-est are cinci niveluri, în timp ce poarta de sud, care protejează accesul pietonal, are trei niveluri.

Partea interioară a curții era prevăzută cu galerii boltite pe două etaje, pe care se aflau coridoarele de apărare. Turnul clopotniței cu opt etaje adăpostește trei clopote (două mari și unul mic), considerate printre cele mai mari clopote din Transilvania. Se presupune că vibrațiile produse de ele de-a lungul timpului au provocat fisuri în zidul turnului.

Există în sat legende care spun că unul dintre aceste clopote era tras doar când aveau loc execuții la spânzurătoare. Turnul slăninii există și astăzi. În camera sa specială cu aer condiționat natural, doamna Rempler pregătește cu mult drag, la cerere, o gustare tipic săsească.

Meschen se deosebește de celelalte sate și în afara zidurilor de incintă, prin modul extraordinar de amenajare a gospodăriilor. Probabil din cauza nivelului ridicat al apei freatice, care înmuia pământul, sașii transilvăneni și-au construit casele invers față de modelul consacrat: șura la stradă și casa în fundul curții. Acest tip de amenajare este astăzi o atracție turistică și un motiv de mândrie pentru locuitorii care le arată cu drag și entuziasm vizitatorilor gospodăriile lor, unice în felul lor. Această aranjare facilita accesul căruțelor și animalelor, astfel încât curtea să nu devină noroioasă. Următoarea clădire era de obicei bucătăria de vară, urmată de camerele de locuit din fundul curții.

Pentru ca vecinii să poată trece ușor dintr-o curte în alta, existau porțițe laterale în fundul curții, unde s-a format o uliță, dar și o comunicare de la casă la casă.

Cât timp ești în Meschen, trebuie neapărat să guști din fine brânzeturi, dulceața de trandafiri și tot felul de delicatese bio, pregătite de Willy Schuster, un fermier săsesc întors din Germania.

Meschen era cunoscut și datorită faimosului pastor, profesor, reformator școlar, scriitor și politician săsesc transilvănean Stephan Ludwig Roth (1796–1849).

Tot în Meschen s-a născut celebrul cântec săsesc transilvănean cunoscut în toată lumea: „Bäm Hontertstreoch – Beim Holderstrauch”. Versurile sensibile și melodia sentimentală explică răspândirea rapidă și succesul de care s-a bucurat cântecul în lume. În timpul Primului Război Mondial, soldați și prizonieri de război și-au cântat dorul de cei dragi până în Anglia și Rusia. În anii 1930, se pare că o variantă a ajuns chiar și în Japonia. Versurile și melodia au fost compuse de dirijorul german din Berlin, Hermann Kirchner, care se afla pe atunci la Mediaș.

Text: Zîmța Andreea
Dată: 24.09.2017

Pentru fotografii din Meschen, faceți clic pe: Fotografii din Meschen